Podgoria Sarica Niculițel

Traversând Dunărea cu bacul, de la Brăila la Smârdan, trecem în nordul Dobrogei. Arsă de soare şi bătută de vânt, aşezată între Dunăre şi Mare, Dobrogea are un profil geografic unic în Europa şi o istorie ce urcă în timp până la creatorii ceramicii gumelniţene şi ai Gânditorilor de la Hamangia. Un dig de 13 km uneşte Smârdanul cu Oraşul Măcin, înaintând printr-un decor spectaculos, pe lângă Braţul Măcin sau Dunărea Veche. În stânga, se văd deja contururile Munţilor Măcinului ca nişte spinări de dinozaur odihnind pe veci; vârfurile lor - cândva mai mândre decât ale Carpaţilor - abia ating astăzi 450 de metri.

 

Cu cât te apropii de Măcin, Dunărea Veche rămâne în dreapta, drumul ei (prin localităţile Carcaliu, Turcoaia, Cerna, Peceneaga, Ostrov, Dăeni, Gârliciu) refăcând în amonte traseul până la punctul în care acesta se desprinde de cursul principal pentru a înconjura Insula Mare a Brăilei. Ţinând şoseaua principală ce duce către Tulcea, intrăm în cel mai vechi areal viticol cunoscut pe pământul Dobrogei - Podgoria Sarica Niculiţel.

 

Măcin, Niculiţel şi Tulcea sunt centrele viticole care formează această podgorie, fiecare cu specificul lui, ceea ce oferă vinurilor trăsături distincte. Formând o linie oarecum paralelă cu Dunărea Veche, pe direcţia nord-sud, centrul viticol Măcin cuprinde localităţile din jurul Munţilor Măcinului: Jijila, Garvăn, Luncaviţa, Măcin, Carcaliu, Greci, Cerna şi Hamcearca. Dealurile Niculiţelului formează un culoar paralel cu Munţii Măcinului şi al doilea centru viticol al podgoriei, unind, de la nord la sud, localităţile Isaccea, Niculiţel, Teliţa, Valea Teilor şi Izvoarele, în timp ce Dealurile Tulcei formează cel de-al treilea areal viticol ce cuprinde, de la vest la est, localităţile dintre Somova şi Tulcea.

 

Podgoria Sarica Niculiţel este cea mai veche podgorie a Dobrogei, o zonă cu un pitoresc aparte ce-şi întinde trecutul dincolo de perioada colonizării romane (în nordul Dobrogei romanii s-au instalat temeinic în acele vremuri, încă din secolul II, construindu-şi o serie de castre pentru apărarea imperiului de atacurile populaţiilor barbare, mărturie stând castrele Arrubium (localitatea Măcin), Noviodunum (Isaccea), Aegesius (Tulcea), Troesmis (Turcoaia), etc.

 

Viile podgoriei sunt amplasate pe terenuri cu altitudini cuprinse între 50 şi 200 metri, formând amfiteatre largi, cu deschideri către valea Dunării - fluviu ajuns aproape de capătul lungului său drum… Relieful este dominat de formele puţin înalte ale unor munţi puternic erodaţi (Munţii Măcinului), resturi ale vechiului lanţ muntos hercinic-cel mai vechi lanţ muntos din Europa.